Macedonia
În cel de al Doilea Război Mondial, Macedonienii au luptat de partea forţelor antifasciste împotriva ocupanţilor germani, bulgari şi italo-albanezi. În această perioadă a luat naştere Armata de Eliberare Macedoniană, care s-a format din detaşamentele mici de partizani. Vardar, parte a Macedoniei (care a fost inclusă în fosta Jugoslavie) a fost eliberată în toamna anului 1944. S-a creat un sistem de guvernământ pe teritoriul eliberat şi semi-eliberat care împreună cu Armata de Eliberare au format fundamentul statului modern Macedonian. Întemeierea statului modern macedonian a fost proclamată la prima sesiune ASNOM, ţinută la 2 august 1944 pe teritoriul eliberat în Mănăstirea St. Prohor din Pchinja. A devenit un stat membru al Federaţiei Jugoslave.
În concordanţă cu Constituţia din 7 aprilie 1963, numele ţării a fost Republica Socialistă Macedonia, titlul pe care l-a ţinut până în 7 iunie 1991când printr-un amendament s-a omis denumirea de "socialistă" stabilindu-se numele ei actual Republica Macedonia.
Republica Macedonia şi-a obţinut independenţa în perioada septembrie 1990 - septembrie 1991, într-un mod paşnic, democratic şi legal.
Soarele Macedonian este fără îndoială cel mai vechi simbol din lume care a supravieţuit ca simbol cultural al Macedoniei. De peste 3.000 de ani macedonienii l-au păstrat şi îndrăgit acest Soare Macedonian cu 8 şi 16 raze. Simbolul apare pe monede, echipament militar, în arta vechiului regat macedonian şi a continuat să fie Insigna Naţională a macedonienilor de-a lungul istoriei până în timpurile moderne. Soarele Macedonian se mai găseşte pe icoane şi fresce în bisericile de pe întreg teritoriul Macedoniei divizate şi se vorbeşte despre acest simbol în volume întregi despre tradiţie şi felul în care naţiunea macedoniană a preţuit-o de-a lungul timpului. Astfel că pe steagul adoptat de ţara independentă Macedonia apare anticul Soare Macedonian.
Asemenea Soarelui Macedonian, şi Leul Macedonian este unul din cele mai vechi simboluri europene care a supravieţuit ca simbol cultural al macedonienilor. Leii obişnuiau să sălăşuiască în jurul Macedoniei, fapt atestat şi de vechii istorici. Vânătoarea de lei era populară printre macedonieni şi scene de vânătoare de lei şi-au găsit locul în arta macedoniană. Un mozaic din sec. 3 Î.Ch. reprezintă un luptător macedonian purtând tradiţionala pălărie macedoniană „kausia” în timpul unei vânători de lei. Regii macedonieni purtau piele de leu (pe o monedă se poate vedea Alexandru cel Mare purtând pe cap un scalp de leu).
La 2 august, 338 ÎCh., macedonienii i-au învins pe greci la Chaeronea, în Grecia Centrală şi le-au cucerit ţara. Pe câmpul de luptă ei au ridicat o sculptură impresionantă întruchipând un leu mândru într-o poziţie aşezat. Aceeaşi sculptură a unui leu se găseşte în oraşul macedonian Amphipolis. Leul a continuat să fie simbol macedonian chiar şi după distrugerea Imperiului Macedonian şi a Regatului în 168 Î.Ch.
Macedonia este menţionată pentru prima dată în 1595 în lista Korenich - Neorich, unde blazonul Macedoniei a fost inclus printre cele ale altor 11 state.
Din 1913 această regiune geografică şi istorică a fost împărţită între Grecia, Serbia şi Bulgaria şi numai 40% este suprafaţa ocupată de statul independent Macedonia.
În 1992 Macedonia, Bosnia şi Herzegovina şi-au declarat independenţa faţă de Republica Socialistă Federală Yugoslavia. Este membră ONU şi a Consiliului Europei. Este candidată la aderarea la Uniunea Europeană.
Aşezare
Republica Macedonia se află în nordul Greciei şi în sud-estul Europei. Macedonia ocupă jumătatea vestică al vechiului Regat al Macedoniei. Partea sudică a Peninsulei Balcanice cunoscută tradiţional drept Macedonia este mărginită la sud de Marea egee şi rîul Aliakmon. La vest este mărginită de lacurile Prespa şi Ohrid şi bazinele rîului Crni Drim şi Munţii Sar. La nord este mărginită de Munţii Skopska Crna Gora şi linia despărţitoare dintre bazinele râurilor Morava şi Vardar. Munţii Pirinei marchează marginea estică. Astfel Macedonia se învecinează cu:
- Serbia şi Kosovo la nord
- Albania la vest
- Grecia la sud
- Bulgaria la est.
Clima
- Caldă cu veri şi toamne uscate şi relativ rece iarna cu căderi mari de zăpadă.
Limba:
- Macedoniana (66,5%)
- Albaneza (25,1%)
- Turca (3,5%)
- Romani, sârba, croata şi altele.
Suprafaţă: 25.333 km2
Populaţia: 2.045.262
Sistem de guvernământ: democraţie parlamentară
Capitala: Skopje (Skoplie)
Religia: ortodocs-macedoniană, musulmană şi altele.
Naţionalităţi:
- Macedonieni
- Albanezi
- Turci
- Ţigani
- Sârbi şi alţii.
Cea mai joasă altitudine: râul Vardar 50 m.
Cea mai înaltă altitudine: Mt. Golem Korab (Maja e Korabit) 2.753m.
Este numită ţara de lacuri şi munţi: peste 50 de lacuri naturale şi artificiale (lacul Ohrid este unul din cele mai vechi lacuri din lume), şi 16 lanţuri muntoase cu o înălţime de peste 2.000m.
Alte oraşe:
- Bitola
- Prilep
- Kumanovo
- Ohrid
- Stip
- Strumica
- Tetovo
Skopje
capitala Republicii Macedonia
Scurt istoric al oraşului Skopje
Skopje este aşezat pe cursul superior al râului Vardar, pe ruta principală Balcanică N-S între Belgrad şi Atena.
Dardanienii au fondat anticul SKUPI în sec.3 Î CH. A căzut apoi sub dominaţia romană şi a devenit un important centru religios.
În 518 AD, un cutremur a distrus oraşul cu toată arhitectura lui romană. Pe la sfârşitul sec.6 un trib slav numit Beregheziti s-a stabilit în zonă şi a dat numele oraşului Skopje.
Apoi Skopje a fost cucerit de macedonieni, bulgari, bizantini şi sârbi, şi în 1392 de turci care l-au făcut centru comercial.
În 1689, oraşul a fost din nou distrus de un cutremur dar a fost repede reconstruit datorită solidarităţii internaţionale.
Azi, Skopje este un oraş modern cu peste jumătate de milion de locuitori. Este un centru comercial de bumbac, tutun, cereale şi vite. Oraşul dispune deasemenea de facilităţi pentru producerea fierului, oţelului, maşinilor electrice, chimicale, covoare şi alimente.
Monumente istorice şi culturale
Kurshumli - An
- situat în vechea parte a Skopjei; se crede că a fost ridicat în 1550.
Fortăreaţa Kale
Dant- Pasha Amam
- baie publică, sec. 15. Acum este Galerie de Artă.
Moscheea lui Mustafa
Turnul Ceas
Podul de piatră peste râul Vardar
- construit de turci pe locul unui pod roman
- are 11 arce şi în mijloc o placă în care se spune că a fost restaurat de Sultanul Murat II, în prima jumătate a sec. 15.
Biserica Mîntuitorului
- sec. 16. Iconostasul are 6 m. înălţime şi 10 m. lungime, sculptat în lemn.
Muzeul Macedonian de Istorie Naturală
Muzeul de Artă Contemporană
Ohrid
Cunoscut ca Ierusalimul balcan. Trecutul lui antic îl face un centru cultural, spiritual şi turistic.
Atracţii
Galeria şi Studioul Serafim
- în 1979 sculptorul Tome Serafimoski şi-a deschis galeria.
- El este autorul sculpturii educatorilor slavoni: Ss. Cyril şi Methodius.
Galeria Ohridska Porta
- deschisă în 1985 de Vangel Naumoski.
Galeria Upevce
- Slavko Upevce, artist, un adevărat cronicar al Ohrid-ului, a pictat oraşul şi împrejurimile sale.
Galeria Simonce
- educat din tinereţe în domeniul artei, pictură de icoane, sculptură în lemn şi scenografie, a rămas devotat culorii.
- A pictat frumuseţea oraşului Ohrid, arhitectura, lacul, plasele de pescuit şi pescarii, tot ceea ce aminteşte de trecutul Ohrid-ului.
Galeria Rezonansa
- acuarele şi sculpturi ale artistului Dragan Spaseski-Ohridski.
Biserici şi mănăstiri în regiunea Ohrid
Biserica Sf. Sofia
- Cea mai mare biserică medievală din regiune.
- A fost pentru o perioadă lungă biserica catedrală a Arhiepiscopatului Ohrid care şi-a întins autoritatea ecleziastică peste teritorii ca: sus pe Dunăre spre nord, coasta albaneză spre vest şi Golful Thessalonica spre est.
- Se presupune că a mai existat o biserică pe acelaşi loc în timpul domniei lui Samuel şi mai târziu biserica s-a ruinat fără a se şti din ce motiv.
- Biserica de azi a fost construită sau restaurată (nu se ştie exact) în timpul perioadei Arhiepiscopului Leo, care a fost la conducerea Bisericii între 1035-1056.
- Biserica originală are doar un dom principal.
- În sec.14 s-a construit un nartex exterior. Forma ei originală a fost a unei bazilici cu trei nave cu un transept, un dom şi galerii pe părţile navelor.
- Avea un pridvor şi capele separate deasupra secţiunilor altarului în partea nordică şi sudică.
- Trei secole mai târziu, pe timpul Arhiepiscopului Gregorius, s-a construit un nou pridvor. Acesta reprezintă punctul culminant al culturii macedoniene din sec.14. Conceptul extinderii pridvorului a fost orizontal, cu un portic şi galerii la primul etaj. Deasupra Galeriei Gregorious, pe părţile nordice şi sudice erau secţiuni separate cu turnuri.
- Odată cu sosirea turcilor, biserica Sf. Sofia a fost transformată în moschee. Turcii au remodelat biserica astfel încât să servească religiei musulmane. Frescele au fost spălate, s.a construit un minaret deasupra domului din NV.
- În perioada 1950-57 au început lucrări masive de restaurare. S.au refăcut frescele, considerate printre cele mai mari realizări a picturii medievale din Macedonia.
- Frescele de pe secţiunea altarului, diaconicul, partea de jos a nartexului sunt cele mai vechi fresce, din sec.11.
- 50 de portrete a celor mai proeminenţi patriarhi, arhiepiscopi, oameni înţelepţi ai clerului acoperă partea de jos a întregii porţiuni a altarului. Portrete descriind conducătorii Patriarhatului de la Constantinopol sunt multe la număr şi ocupă părţile centrale ale bisericii.Sf. Basilus cel Mare, Sf. Jovan Zlatoust şi Sf. Gregorius Teologul sunt pictaţi în secţiunea de jos între ferestre şi absida principală. Portretele a 6 papi romani şi reprezentanţi ai Alexandriei, Ierusalimului şi Patriarhatului Antiohiei sunt pictaţi pe diaconicon. Printre cei pictaţi se află şi figurile a doi sfinţi slavi: Cyril Filozoful şi discipolul său Sf. Clement al Ohrid-ului, care în sec.11 era deja o figură religioasă în Ohrid.Scene din Noul testament sunt în prima zonă a altarului principal; scene din viaţa lui Abraham pe latura sudică, iar pe cea nordică scene ca "Scara lui Jacob".
- În cea de a doua zonă urmează 2 frize cu îngeri, iar pe boltă " Înălţarea lui Christos"
- S-au păstrat şi fresce din sec.12, ca scene din "Suferinţele Apostolilor", scene din "Judecata de Apoi" pictate pe peretele nordic.
Biserica Sf. Bogorodica Perivlepta (Sf. Clement)
- Construită în formă de cruce în 1295 de Progon Zgur, o rudă a Împăratului Andronicus II Paleologus, şi a fost dedicată Maicii preciste.
- În perioada când Sf. Sofia a fost transformată în moschee, Sf. Clement a devenit biserica catedrală a Arhiepiscopatului Ohrid.
- Multe obiecte religioase, icoane şi cărţi au fost aduse aici.
- Biserica are o bibliotecă arhiepiscopală cu manuscrise pe papirus din sec.11 şi 12 şi cântece bisericeşti bizantine.
- Frescele din biserică sunt opera a 2 artişti: Aichael şi Eutychus.
Alte biserici şi mănăstiri
Mănăstirea Sf. Naum
Mănăstirea Sf. Clement „Sf. Pantheleimon”
Biserica Sf. Constantin şi Elena
Biserica lui Mali Sveti Vraci
Biserica Sf. Nicholas Bolnicki
Biserica Sf. Bogorodica Bolnicka
Biserica Sf. Dimitri
Biserici de peşteră
Biserica peşteră a Sf. Erasmo
- Se află în vecinătatea Ohrid-ului. O peşteră aflată la 2 km. de Ohrid a fost transormată de un călugăr într-o chilie sau biserică.
- Această biserică de peşteră are frescele păstrate până azi.
- Se presupune că ele datează din primele decenii ale sec.13.
- Biserica este dedicată Sf. Erasmo a cărui nume este legat de creştinizarea populaţiei locale în sec.3.
Biserica peşteră Sf. Stefan
Alte atracţii
Parcul Naţional Galicica
- Situat pe Mt. Galicica, între lacurile Ohrid şi Prespa, parcul este renumit pentru frumuseţea naturală excepţională, pentru flora şi fauna lui.
